vineri, 19 februarie 2016

Am uitat

Șșșș...
Mă scutur
Păcat

Întind mâna
Prind un deget și înghit trupu-necat.
Cu o Sete..
Dispare prin mine, și timpul spurcat
Se clatină-n fum de tămâie
Și
Tac

Mă adun.
Sufocată de vorbe, de prag

Mult prea lesne se-ntind pașii tăi
Nu mă-mpac.

Nu alung, înapoi ca să vină, nu-mi plac!
Auzi tu, o Lume divină..
Înfundat, mă prefac că ne ținem de mână
Prin mână

Ești un trup sugrumat
Cu două ființe deodat
Cioc! Cioc!
Ce păcat că se neagă într-una
Și cresc cam ciudat

Patru ochi de purtat e-o corvoadă cam mare
Chiar de gura-i pătrat
Și o nară e luuungă cât să-ncapă în ea un palat

În genunchiul de-al doilea, stă frumos, tupilat
Cerul
Și-l hrănesc ne-ncetat cu
ciureci
Să se simtă.. roșcat.

Și ce dacă pe buze a rămas un surâs decupat dintr-o noapte închisă?
Ce dacă
Nimic

Am uitat.


(19 februarie 2016)